In visul de-aseara erai, asa, un fel de soapta... ca acelea cu care incep de obicei povestile... imi adormisei zambind pe-un gand cu mirari de nimic si de toate, cu faceri de lumi si caderi dintre sfinti... pe sub pleoape ti se odihnea caprui privirea cuminte, in piept se zbatea sa-ti mai iasa cate-un suspin, iar pe obrazul drept ti se juca de-a zborul un pui de inger... cu degetele pierdute prin parul tau, iti inventam in fiecare suvita cate un pic de infinit, pe frunte-ti desenam din sarutari amintiri si pe cerul-tavan iti atarnam a candelabru vreun dor imperfect... respiratiile iti erau secundele ce se ingramadeau firesc spre miezul de noapte, iar bataile inimii ti se transformau frumos in rugaciuni... si-n visul de-aseara erai, asa, un fel de Dumnezeu...
Uneori dragostea poate sa ne raneasca, uneori pare ca viata te loveste si te tranteste la pamant cu forta unui tren si ai vrea atat de mult sa te poti ridica, sa mergi mai departe... Poate ca uneori uiti sa zbori, uiti sa privesti pe cineva in ochi si sa ii spui, simplu : te ador , poate ca uneori simti ca te pierzi... atunci nu ai nevoie decat de cineva care sa te poata face sa speri, sa te poata face sa iti doresti un strop de magie din nimic, de cineva care sa te faca sa vezi din nou in fiecare lucru marunt o minune si pe care sa il lasi, atat de firesc, sa iti arate ca uneori dragostea nu te raneste..Si de dincolo de vise inima imi bate mai corect, sufletul mi se deschide mai usor... iar tu esti mereu acolo, gata sa imi mangai fiecare respiratie...Cuvintele nu mai au nici un sens cand uiti sa zambesti... te-as lua in gandul meu si te-as purta aiurea... vrei sa fii norul meu?
Cobori tacut in somnul meu, iar tacerea ta imi spune o poveste cu printi si printese din trecut... gandurile noastre se ingemaneaza intr-un zambet perfect, iar sufletul meu isi face din aripile tale un culcus pentru mai tarziu...
Imi place glasul tau... in el se amesteca tipatul pescarusilor si zgomotul valurilor verzi... iar Dumnezeu a picurat in el un strop din bucuria si din cantecul ingerilor....
Da,noaptea gandurile mele urca pana la Dumnezeu si se prefac in infinituri... as vrea sa iau un vis si sa ti-l asez cuminte pe frunte atunci cand dormi... iar somnul tau ar fi putin mai linistit...
