Timpul...

Ma uit la ceas.
Uite primul nimic observabil. Ai vazut cat de greu aluneca secundarul ceasului cand il privesti? Lenea lui te striveste si in acel moment cred ca ai da orice sa-i dai un imbold rapid . Parca o face intentionat ca sa vezi ca nu depaseste viteza legala si ca pe tine te depaseste intreaga situatie.
Oare poti da o amenda unui ceas pentru viteza prea mica? Si daca nu?!? O sa fi primul care o face. Iti trebuie o hartie pe care sa notezi datele inculpatului, motivul amenzii, ziua si ora la care a savarsit nelegiuirea.
Dar...daca se prinde si-ti indica o ora gresita? Atunci amenda se anuleaza si ceasul scapa nepedepsit. Sau te prinzi si ii mai adaugi si falsificare la cazier.
Da… asa e cel mai bine. Ceasul meu v-a fi primul cu cazier murdar. Si dupa al meu vor urma si altele.
S-ar lua amenzi pentru incetinirea timpului de lucru atunci cand nu mai suportam si alte amenzi pentru viteza excesiva atunci cand ne distram si uitam de el. Nu-mi spune ca n-ai observat ca atunci cand nu bagi de seama, te ataca si iti face in ciuda , poate din gelozie, ca el sta la mana ta si munceste, iar tu iti vezi de ale tale treburi interesante si uiti sa-i mai faci vizite cu privirea?!...
Ce ciudat cum un simplu ceas, cu un mecanism complicat pentru nepriceputi, poate avea atata putere asupra vietii noastre. Bratari elegante la mana, indicandu-ne sclavia intr-o lume guvernata de timp. O lume in care ar fi haos fara el… dar e haos si cu el.
Esti de acord cu mine?

Regrete

In viata, un singur lucru e sigur.. in afara de moarte si taxe. Nu conteaza cat de mult incerci, nu conteaza cat de bune iti sunt intentiile, o sa faci greseli, o sa ranesti oameni, o sa fii ranit. Si daca vrei sa’ti revii vreodata, nu poti sa zici decat un lucru. ‘’Uita si iarta.’’ Asta e o vorba. Este un sfat bun, dar nu este foarte practic. Cand cineva ne raneste, vrem sa’l ranim si noi. Cand cineva greseste in fata noastra, vrem dreptate. Fara iertare, vechile neintelegeri nu se sting niciodata, vechile rani nu se vindeca si tot ce putem sa speram e ca intr-o zi vom fi destul de norocosi incat sa putem uita. Si daca acest noroc nu apare niciodata? Daca el nu binevoieste sa ne aduca uitarea trebuie sa traim in continuare cu amintirea greselilor  pe care am fi vrut sa le uitam inca inainte ca ele sa existe. Si nu ne dorim decat ca norocul sa fie si de partea noastra macar o data...