sâmbătă, 30 martie 2013

In loc de descriere

Intotdeauna am fost o carte usor de citit, poate si din cauza asta nu multi sunt cei ce reusesc sa ma citeasca, ironic nu? Nu ma deschid foarte usor in fata cuiva si nu imi las paginile pe mana oricui dar si cand fac asta sunt cel mai transparent lucru din lume. Cu toate astea putini sunt cei ce vad prin mine. Nu sunt nici mare, nici mica, nici scrisa intr-o limba demult moarta. Literele din care sunt alcatuita nu sunt usor de citit. Nu m-am priceput niciodata la caligrafie cu atat mai putin in a ma scrie, desena, reinventa in paginile mele.
 Termenii mei sunt atat de usor de inteles incat nimeni nu ii intelege. Toti se asteptau sa fiu greu de citit, complexa cu fraze lungi de jumatate de pagina. Ei, atunci cand ma citesc, cauta sensuri din ce in ce mai complicate a ceea ce eu vreau sa transmit si nu ma cred atunci cand le zic ca asa sunt eu: simpla. Usor de citit si de inteles. De ce se asteapta la mai mult? Poate din cauza paginilor ce imi lipsesc, pagini pe care le-am rupt ca sa ma desprind cumva de trecut. Fiecare capitol e despre o persoana importanta in viata mea. Unele m-au dezamagit si nu am putut sa le uit asa ca le-am desprins complet din mine rupand intregul univers ce se lega de ele. Alte pagini sunt arse din cauza celorlalti. Privesc in librarii si vad carti noi, avand coperte stralucitoare, frumos legate si scrise. Pe ele toata lumea le vrea; in schimb pe mine ma vede lumea doar interesanta. Am ascuns atatea ganduri, secrete, prietenii, iubiri imposibile in paginile mele iar acum ca sunt rupta si arsa, ca am coperta neingrijita iar unele cuvinte abia se mai inteleg din cauza paginilor ingalbenite de timp, sunt doar ironica in fata necunoscutilor.O ironica complicata,simpla si cu fatete bine lucrate,pe care putini le pot vedea si percepe adevarata fateta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Acceptate ironiile,criticile,comentariile,in limita bunului simt!