Vinovata!

Pledez vinovata. Sunt aici pentru a recunoaste in fata tuturor faptele comise. Marturisesc pentru inceput ca am mintit de foarte multe ori. In fiecare dimineata geroasa si mohorata de iarna ii spuneam sufletului meu ca e o noua zi de primavara si il obligam sa se umple de lumina si de mireasma salcamilor in floare. Si in fiecare seara cand fulgii de nea poposeau la fereastra si lemnele trosneau in foc, eu ii spuneam ca ne bat in geam razele de luna oferindu-se sa ne fie confidente. El credea prostutul si fugea sa le deschida. Radeam apoi cand il vedeam acoperit de stelute jucause care, rand pe rand, se topeau la caldura lui, transformandu-se in stropi de infinit.
Am furat un colt de cer si o felie de stele pe care l-am sechestrat in adancul inimii mele. Declar pe propria raspundere ca nicio recompensa nu ma va multumi indeajuns pentru a renunta la ele. Am mai sustras un strop de roua si o raza de soare pe care le-am asezat in odaia mea si ma folosesc abuziv de ele de cate ori simt nevoia de tot ce inseamna frumos si pur.
Va mai marturisesc si ca am trecut ilegal de nenumarate ori frontiera acestei lumi. Mi-am lasat gandul sa zburde pe carari indepartate, in locuri mirifice bine pazite de fluturi si imprejmuite de bratele adierilor de vant. S-a intors gandul la brat cu dorul dar la vama l-a ascuns in desaga pentru ca dorul, nebunul, circula fara pasaport.

Ma fac vinovata de instigare la ura impotriva urii, mandriei, superficialitatii si ipocriziei. Si asta nu e tot ... Am comis fapte mult mai grave de atat. Am strivit in picioare fiecare urma de indoiala care a incercat sa-si croiasca drum in sufletul meu. Am ucis, domnule judecator! Am ucis cu sange rece tristetea, intunericul si noroiul din drumul existentei mele. Am luat ca ostatici doua petale de crin care imi leagana iubirea in timp ce traiesc minunea rasaritului de soare, si un ciob de ulcior din care sorb cate o picatura de nemarginire.
Prin toate aceste fapte am devenit foarte bogata, dar m-am sustras de la a completa declaratia pe venit. Detin averi care nu se gasesc in niciun seif din aceasta lume si daca va privesc atent si vad cata ura vi se cuibareste in ochi va spun, ca dumneavoastra, toate aceste comori va sunt inaccesibile.
Am marturisit tot! Acum imi astept resemnata pedeapsa. Citindu-mi cazierul considerati ca nu am ce cauta printre cei care respecta intocmai legile, traindu-si viata dupa un program strict, intr-o legalitate absurda. Va dau dreptate! Locul meu nu e aici. E prea mica lumea pentru mine ... Dar, inainte de a ordona sa fiu scoasa din aceasta sala, si inchisa sub un lacat, va avertizez ca voi evada de cate ori sufletul meu va dori sa valseze deasupra norilor si sa-si stropesca aripile cu nectarul cerului senin.
Nu sunt pe lume gratii suficient de mari pentru a-mi tine sufletul captiv.